Trăim timpuri grele. Timpuri în care familia se află sub atac permanent. Unitatea familiei, acea familie atomică, compusă din mamă, tată, copii și bunici, tinde să dispară cam peste tot în lume. În ultima sută de ani, stânga a politizat și subminat familia naturală.
O dovadă a diminuării importanței maternității femeii (sau a activității parentale în general) o reprezintă numărul crescut de tineri de azi care aleg, cu bună știință, să nu-și mai întemeieze o familie. Tinerii nu mai sunt interesați să aibă o familie și copii. Ei consideră că a întemeia o familie este ceva demodat, sau irelevant.
Această relativizare a maternității ne-a adus în punctul în care ideea de mamă a ajuns separată de corpul și sufletul femeii. Și de aici s-a deschis poarta către una dintre cele mai grave forme moderne de exploatare: industria mamelor surogat.
Devine acceptată ideea că a deveni mamă, maternitatea în sine, are mai puțină valoare socială decât a rămâne singură și fără copii. Dar și mai periculoasă este idea că o sarcină nedorită este o adevărată problemă, care trebuie neapărat “rezolvată”…
Pe vremuri, nu atât de îndepărtate, ci doar în urmă cu câțiva ani, societatea stigmatiza și condamna, imoralitatea sexuală. Nașterile din afara căsătoriei, acele “mame fără soți” de azi, lipsa taților din cămin, avorturile, adulterul, divorțul, pornografia, prostituția, sau sexul mai înainte de căsătorie, toate acestea erau condamnate energic de către societate.
Dar odată cu așa zisa revoluție sexuală nu numai că nu mai sunt condamnate aceste comportamente, ci ele au început să fie lăudate, sărbătorite ca a fi “ceva diferit”. Mamele singure, nu cele văduve sau alte situații naturale, sunt glorificate și răsplătite cu banii contribuabililor de la guvernele atât de stânga cât și de către cele zise “de dreapta”. Unele femei se mândresc cu câte avorturi au făcut. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de omorât prunci, uităm imediat cuvântul omor și adoptăm unul mai călduț, ca terminarea sarcinii. Nu mai vorbim despre adulter sau divorț, acestea au devenit la ordinea zilei și s-au schimbat chiar și legile pentru a fi așa zis acomodate în societatea noastră modernă și realizate mult mai rapid și mai ușor. Sunt considerate acte de progresivism, de așa zisă eliberare de sub jugul patriarhatului, al bărbatului și al așa zisei toxicități masculine.
Stânga progresistă, care neagă și subminează de fapt însăși valoarea vieții, cu politica ei de Pro-Choice pentru devalorizarea maternității femeii, dezumanizează și ființa vie din corpul mamei. Nimic nu poate fi ceva mai satanist decât asta ! Acești criminali numesc această ființã vie din pântecele mamei o chestie, un lucru și nu o ființă umană. Ei consideră că pruncul nenăscut nu e încă o ființă și că începe să devină o ființă doar după naștere.
Există situații de sterilitate, iar recurgerea la așa zisele mame surogat este o metodă ce contrazice toate principiile creștine care guvernează o familie. Atât timp cât ai în pântece un lucru și nu o ființă umană, nici nu mai contează cine poartă acest lucru în burtă.
Ce sunt mamele surogat?
Un sistem prin care corpul femeii este închiriat, iar copilul este tratat ca un produs livrabil. O piață globală în expansiune, cu contracte comerciale, comisioane, agenții și proceduri care transformă maternitatea într-o tranzacție.
Vorbim despre o sclavie a femeii în timpurile moderne. Asta în timp ce se susține că se luptă pentru drepturile sale. O ipocrizie, ca de obicei !
Există unele justificări ale mamelor purtătoare, conform cărora, ele ar dori să-i ajute pe cei ce nu pot avea copii. Însă din punct de vedere biblic, copiii reprezintă UN DAR DE LA DUMNEZEU și nu un drept. De aceea Bunul Dumnezeu binecuvântează pe unii oameni cu copii și pe alții nu. Cei ce-și doresc din toata inima un copil și nu pot avea, pot adopta, ceea ce este ceva moral.
Când se ia însă copilul născut, de la o mamă purtătoare, se disrupe atașamentul matern normal, precum și alăptarea normală care adesea nu este prevăzută în contract, iar acestea aduc o atingere gravă a binelui noului născut. În plus, în ceea ce o privește pe mama ce își vinde pruncul, este clar că abandonarea responsabilităților parentale este ceva ce, în mod general, este considerat ca fiind imoral.
Această practică reprezintă un abuz grav al drepturilor umane. Asta ca să nu mai vorbim despre biserică, care se opune vehement acesteia, fertilizării în vitro, sau avortului, din motive evidente de violare a legii naturale lăsată de Dumnezeu.
Adopția – da, este un act moral și profund uman.
Surogatul – nu, pentru că rupe în mod deliberat legătura maternă și transformă femeia în instrument biologic.
Să fim clari: aici nu este vorba despre drepturile femeii, ci despre ștergerea definiției femeii și a maternității. Este o încercare de a transforma cel mai sacru rol al femeii într-o prestare de servicii. Este un atac asupra creației, asupra demnității umane și asupra familiei.
Concluzia este că nu este vorba despre o cruciadă dusă de către progresiști pentru așa zisa eliberare a femeii, așa cum ni se spune, ci pentru schimbarea a definiției de FEMEIE și MAMA.
Europa nu poate merge pe drumul comercializării vieții umane.
Nu putem accepta o lume în care copilul este comandat, iar femeia devine un incubator la dispoziție.
Trebuie să apărăm familia, maternitatea și demnitatea fiecărei femei.
Iar eu am considerat că este de datoria mea să trag acest semnal de alarmă. Odată ce înțelegem mârșăvia acestor atacuri asupra creației lui Dumnezeu, ne putem apleca asupra mijloacelor de combatere necesare.
Vă mulțumesc !
Lasă un răspuns