În urmă cu un an, aflam că 1 din 3 elevi din București, erau de părere că în școala lor, consumul de droguri este o problemă. Mai mult decât atât, 1 din 10 elevi din București încercaseră un drog, cel puțin o dată. Accidentul sfâșietor de la 2 Mai, din august 2023, cauzat de un șofer drogat aflat la volan, soldat cu moartea imediată a doi tineri nevinovați, a declanșat atunci o întreagă dezbatere națională pe tema combaterii consumului de droguri în rândul tinerilor, mai ales în școli. S-au adoptat strategii naționale, s-a convocat inclusiv Consiliului Superior de Apărare al Țării. Lăudabil și necesar. Dar cu ce ne-am ales până la urmă ?
Constatăm că în 2025, din păcate, trăim într-o nouă eră, cu alte priorități decât siguranța românilor !
Se impun câteva întrebări. Cum stăm astăzi cu traficul și consumul de droguri în școli, după 2 ani de strategii ? Care sunt rezultatele guvernului precedent și care sunt obiectivele pe care și le-a fixat actualul guvern pentru a-i proteja pe români de flagelul abuzului de substanțe ? Ce lacune legislative au fost eliminate, așa cum ni s-a promis ? În ce măsură s-a extins accesul cetățenilor la tratament și recuperare pentru a trata dependența de droguri ? În ce măsura planurile pentru întărirea siguranței școlare și-au găsit implementare în școlile din România, atât în mediul urban cât și în cel rural ? De ce continuăm să vedem reclame la jocuri de noroc și cazinouri și nu vedem campanii anti-drog extinse la nivel național ?
Măsurile de austeritate ale noului guvern se vor concentra și mai puțin, de acum încolo, pe reducerea clivajelor dintre comunități și vor continua să accentueze inclusiv inegalitățile accesului la servicii de sănătate, dincolo de inegalitățile sociale. Securitatea socială și bunăstarea românilor a trecut la finalul listei de priorități a guvernanților noștri.
Pe scurt, în lipsa unui sprijin solid, hotârât și asumat din partea autorităților, tinerii din mediile defavorizate vor continua să fie expuși consumului de droguri accesibile și dăunătoare, fără nici o șansă de ieșire din acest cerc vicios. Fenomenul de ghetoizare din Ferentari – cel de care suntem cât de cât mai conștienți, pentru că se întâmplă chiar în București – va fi doar o mică mostră, comparativ cu situația de la nivel național, unde discrepanțele dintre nivelurile de trai sunt imense, unde marginalizarea socială și sărăcia afectează 1 din 5 români.
Avem nevoie de o legislație care să fie mai aspră cu traficanții de droguri. Și de pârghii europene mai puternice în acest sens. Știm cum cartelurile de droguri nu lucrează niciodată în mod izolat, precum și faptul că traficul de droguri prezintă o componentă inerentă de transnaționalism. Iar România nu poate să se lupte singură cu acest fenomen !
Iar dincolo de legislație, trebuie să privim la oameni. Autoritățile și societatea trebuie să ofere pârghiile necesare victimelor dar și familiile din care fac parte. Doar cu sprijin concret, din partea celor apropiați și a comunității, consumatorii de droguri pot avea o șansă să iasă din acest cerc vicios al abuzului de substanțe. Avem nevoie de mai multă conștientizare publică asupra acestui fenomen, de mai multă implicare la nivel comunitar, de interzicerea entităților care distribuie așa zise ‚substanțe legale’ – și în cele din urmă, de mai multă echitate pentru toți.
România trebuie să aibă mai multă grijă de copiii săi ! Drogurile nu au ce căuta în școli. Cum de altfel, nu au ce căuta nicăieri !
Nici o criză economică nu ar trebui să ne facă să uităm acest lucru ! Tot ce eșuăm să investim în copii, la momentul potrivit, ne va costa cu mult mai mult pentru a repara efectele unei generații neglijate, ajunsă la maturitate.
Ce-ar fi să ne pese ceva mai mult de oameni ?
Lasă un răspuns