Misiune a Comisiei de Afaceri Externe la Belgrad: dialogul despre aderarea Serbiei la UE
Vineri, 23 ianuarie 2026, în calitate de membru al Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European (AFET) și de raportor alternativ pentru procesul de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană, am avut întâlniri de lucru, în cursul misiunii Parlamentului European la Belgrad, cu E.S. Domnul Marco Đurić, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Serbia, cu E.S. domnul Nemanja Starović, Ministrul Integrării Europene, cu E.S. doamna Elvira Kovács, vicepreședinte al Adunării Naționale și președinte al Comisiei de Integrare Europeană, cu reprezentanții grupurilor politice parlamentare de opoziție, din Adunarea Națională, cu reprezentanții grupurilor politice parlamentare la putere, din Adunarea Națională, cu reprezentanți ai media, ONG-uri, ai cadrelor universitare și ai studenților, precum și cu ambasadorii Italiei, Germaniei și Franței acreditați în Serbia.
Am constatat cu tristețe și îngrijorare că procesul de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană a fost încetinit și se află chiar într-un impas, fiind important ca atât Serbia, cât și Uniunea Europeană să lase ușa dialogului deschisă. Nu îmi pot imagina Europa de mâine fără integrarea țărilor Balcanilor de Vest în Uniunea Europeană, Serbia fiind țara cu cea mai mare populație și suprafață din fosta Iugoslavie. Integrarea Serbiei în Uniunea Europeană ar aduce o garanție a păcii și stabilității în regiune. Procesul de aderare trebuie să se bazeze pe merite obținute prin efectuarea reformelor, precum și pe alinierea Serbiei la valorile comunitare. Iar Uniunea Europeană, la rândul său, trebuie să vină cu reguli clare de îndeplinit, aceleași pentru toate statele candidate, fără a schimba regulile jocului în mers și fără scurtături pentru unii și piedici pentru alții.
Am constatat de asemenea că există frustrare și dezamăgire în sânul populației sărbe cu privire la aderarea țării lor la Uniunea Europeană. La doar un an după încheierea războiului din fosta Iugoslavie, Serbia a solicitat aderarea sa la NATO și la Uniunea Europeană. Și tot mai așteaptă. Însă totodată, Serbia, din motive istorice, culturale și identitare nu este dispusă să recunoască Statul Kosovo și cu atât mai puțin să accepte o eventuală aderare a satului Kosovo la Uniunea Europeană.
Am manifestat disponibilitatea mea de a reveni la Belgrad, ori de câte ori va fi nevoie, pentru a face ca dialogul bilateral UE-Serbia să fie îmbunătățit.
Am adresat totodată o scrisoare oficială E.S. domnului Nemanja Starović, Ministrul Integrării Europene, cu privire la situația preocupantă a românilor de la sud de Dunăre, din Timocul sârbesc, care nu beneficiază de școli, de publicații, de radio și televiziune, de servicii religioase, ori de servicii publice și administrative în limba română, denunțând totodată că sunt comunități românești care riscă să dispară din cauza dislocărilor / evacuărilor forțate efectuate în baza unei concesiuni către o importantă societate de exploatare minieră chineză, menționând totodată că România este un foarte bun exemplu european de respect al drepturilor minorităților, minoritatea sârbă din România, beneficiind nu doar de drepturi, ci și de finanțare anuală, de la bugetul de stat. Iar prima regulă a diplomației, este reciprocitatea ! Fără respectarea drepturilor minorităților naționale, Serbia nu va putea adera la Uniunea Europeană, iar, în ceea ce mă privește, nu pot susține aderarea Serbiei decât condiționată de respectarea drepturilor minorității române (numită de către unii, vlahă).
Lasă un răspuns